In a sulitùdina di i campi di cotonutraduction de Marco Biancarelli

« Le premier acte de l’hostilité, juste avant le coup, c’est la diplomatie, qui est le commerce du temps. Elle joue l’amour en l’absence de l’amour, le désir par répulsion. Mais c’est comme une forêt en flammes traversée par une rivière : l’eau et le feu se lèchent, mais l’eau est condamnée à noyer le feu, et le feu forcé de volatiliser l’eau. L’échange des mots ne sert qu’à gagner du temps avant l’échange des coups, parce que personne n’aime recevoir de coups et tout le monde aime gagner du temps. Selon la raison, il est des espèces qui ne devraient jamais, dans la solitude, se trouver face à face. Mais notre territoire est trop petit, les hommes trop nombreux, les incompatibilités trop fréquentes, les heures et les lieux obscurs et déserts trop innombrables pour qu’il y ait encore de la place pour la raison
Bernard-Marie Koltès, in Prologue.

 

Marco Biancarelli a traduit Dans la solitude des champs de coton en vue de la création bilingue produite par la Compagnie THEATRE ALIBI :
« J'ai cherché, tant pour l'un que pour l'autre personnage, à maintenir le niveau littéraire d'origine, tout en intégrant une dimension orale qui permette de "dire" en corse. J'ai donc favorisé l'existant au dictionnaire, car sinon, personne ne comprendrait rien à ce qui se joue. Le texte de Koltes est réellement sublime, je ne regrette pas d'avoir fait ce travail. L'alchimie c'est qu'en corse ça fonctionne, à mon avis, à merveille. »
Marco Biancarelli

 

« Ùn seti micca quì pà u cumerciu. Vi strascineti piuttostu quì pà a circataghjera,

è pà u latricciumu chì li veni appressu com’è a guerra dopu à i parleri. »

 

« Vous n’êtes pas ici pour le commerce. Plutôt traînez vous là pour la mendicité,

et pour le vol qui lui succède, comme la guerre aux pourparlers. »

 

Vous connaissez peut-être notre attachement à l’oeuvre de Bernard-Marie Koltès…
Après 100 représentations sous chapiteau de Roberto Zucco, avec des acteurs professionnels et des amateurs (1999-2001), cette nouvelle création Dans la solitude des champs de coton sera bilingue français / corse.
Plus précisément, le dealer parlera en français et le client en corse.
Le surtitrage simultané concernera les deux langues.
Et c’est Marcu Biancarelli qui assure merveilleusement la traduction.
Au delà de l’écriture sublime de Koltès c’est bien la confrontation des deux langues sur le sujet qui m’intéresse. « Faire commerce ».
« Mais les sentiments ne s’échangent que contre leurs semblables :
c’est un faux commerce avec de la fausse monnaie,
un commerce de pauvre qui singe le commerce. »
Comment se comprendre, échanger, négocier quand, a priori, on ne parle pas la même langue.
Quelles armes reste-il à notre disposition ?
C’est donc cette recherche qui me préoccupe et ce sera la direction de mon travail.
Cela passe bien évidemment par la confrontation des corps.
Fouiller deux langues afin qu’elles deviennent physiques, organiques.
Faire entendre un texte dense et pourtant instinctif, animal.
Pour réussir cette aventure, je m’entoure de deux acteurs d’exception :
Pierre-Laurent Santelli sera le client et Xavier Tavera le dealer.
La lumière sera l’œuvre de Sylvain Brossard ; la vidéo, de Fabien Delisle.
François Bergoin
 
« Koltès, à st’ora è in quissu locu "
Bernard-Marie Koltès t’avia a faccia d’un anghjulu, ma parlemu quì d’un anghjulu dannatu, chì morsi à quarant’un annu, purtatu da a prima buriana murtali di u SIDA. Cridia chì a so vita era senza intaressu, è ch’ùn cuntaia chè a so scrittura. Si dicia ch’iddu ùn avia fattu nudda di nutèvuli, ch’ùn c’era micca à paragunà u so parcursu à quiddu d’un Conrad, par esempiu, chì avia viaghjatu pà nutriscia a so criazioni. Puri, ancu Koltès viaghjò, da l’Africa à l’America Latina, da u Nigeria à New-York. Sinsìbuli à a sutticundizioni storica di i neri, ni cacciò ciò ch’iddu chjamaia a so « pezza culuniali » : « Cumbattu d’un Neru è di Ghjacari » (1980). A brusgiò, dinò, a so vita, ma sempri com’è un omu in rivolta chì purtaia a so omossessualità cù curaghju in un mondu eterossessuali. Senza drizzà puri a bandera d’un cumunutarismu pazzu, è rimpruvarendu à l’autori chì mischiaiani l’intimu à a criazioni una mancanza di pudori.A pezza chì no evuchemu subra fù un successu, ghjucata in Francia in 1983 pà più d’ottanta raprisintazioni, po’ ripresa subitu in Belgrada, Groningue, Londra, è ghjucata dinò in Alimania, in Austria, è ancu à New-York. Ciò chì ùn impidisti micca a critica, quantu volti, di musciassi feroci. In America, unu scrivisti in u Village Voice : « u teatru francesu ùn vali nudda, d’altrondi, ùn esisti mancu »… Pà un’ altra pezza, « Quai Ouest », in 1986, i sintenzi funi crudeli, com’è in u Nouvel Observateur : « Hè billissimu à ascultà, ma surtimu da quì cù l’imprissioni chì tuttu st’affari ferma gratisi, retoricu in tuttu ». Ugni volta, Koltès ni sarà fertu, ma era forsa u prezzu à pagà pà un autori chì purtaia una vera scrittura d’avanguardia, è un teatru in rumpera cù l’assurdu sacralizatu di a generazioni pricidenti. Po’ l’accessu à i so scritti, hè vera, ferma difficiuli anc’avali, ugnunu ùn ci pò pratenda. L’attori Michel Piccoli, chì ghjucò par iddu, dissi à prupositu di « Cumbattu » : « Ùn aviu mai lettu un affari paghjesu, mentri i ripittizioni t’aviu una paura scema. Diciu : ùn capiscu nudda à u testu. Di tutta manera nimu ci capisciarà nudda. Dimu di ‘ssi tuntii certi volti… »
Tuntia sì, è Piccoli meddu chè un altru a sapia, chì ‘ssi certi volti u littori di i pezzi di Koltès pò avè l’imprissioni d’annigassi in i circunvuluzioni infiniti di u testu, u sensu ugni volta hè prufundu, è u stilu, zippu è intricciulatu, hè infatti à u sirviziu di l’emuzioni. O di a crèscita di a tinsioni, com’è in a pezza « In a sulitùdina di i campi di cutonu », publicata in 1986. In ‘ssa pezza, Koltès metti in scena dui parsunaghji, un dealer è u so clienti. U so cuntrastu cunsisti in tanti munuloghi longhi chì sprimini cù ghjustezza una visioni di u tarritoriu, di u scambiu, chì facini veda ciò chì hè in ghjocu trà i nuzioni di cumerciu è di disideriu. I dui parsunaghji si misurani, si cunfrontani, si facini animali, ma circani d’ammanzassi in un raportu chì teni tantu da a diplumazia chè da l’intimizioni. Po’ à u finali, in una frasa, si capisci chì a situazioni discritta hè quissa chì lia dui entità prima di l’affruntamentu viulenti. U clienti, à un mumentu datu, hà puri induvinatu ciò chì s’annuncia, è ancu ci arreca una forma di difinizioni di u marcanti, sicondu Koltès : « Ùn seti micca quì pà u cumerciu. Vi strascineti piuttostu quì pà a circataghjera, è pà u latricciumu chì li veni appressu com’è a guerra dopu à i parleri. »
Duru d’accessu, emu dittu, ma magnificu è cuntruvirsatu. Hè cussì chì l’emu scupartu, à Koltès. Ed hè cussì ch’iddu devi firmà, nant’à l’altezzi scemi di u so talentu. »                                                                                                    
Marcu Biancarelli – autore
In No Country / U bloggu di Marcu Biancarelli

 

Retour
download Dossier du spectacle
Informations :
Réservations :04 95 39 01 65
In a sulitùdina di i campi di cotonu